Falling dreams

E atat de enervant cand oamenii nu isi dau seama de’semne’..si apoi se intreaba de ce nimic nu le iese..oameni buni,poate pentru ca nu ati fost atenti la indicii.Sunt o multime de lucruri care par total banale,dar care sunt pline de intelesuri..
Daca am reusi sa ne dam seama la momentul potrivit..si nu cand stam sa meditam asupra trecutului,toti am fi mai fericiti.
Probabil asta ma tine in viata..certitudinea ca nimic nu e intamplator.si ca totul se intampla cu un motiv...Am ajuns sa cred in destin de vreo cateva luni.Nu ai cum sa nu crezi in el cand vezi ca se aduna toate,pentru a te face pe tine sa realizezi ca cineva..sau ceva incearca sa-ti daruiasca o secunda de fericire.Si este atat de adevarat..Eu personal am inceput sa ma amuz de unele semne.
Cei din jurul meu probabil ma considera nebuna,cand incep sa rad de una singura.Ce nu stiu ei..este ca rad de propria-mi situatie..Nu ma mai uimeste nici un semn..asa ca incep sa rad..Hilar,neobisnuit sau bizar?.nu stiu..dar ajungi intr-un punct in care iti spui’ok..pana aici a fost mai mult decat perfect.multumesc.dar imi e teama de ce va urma’.
Iar incep cu teama mea..eu si cu ea suntem intr-un razboi continuu..chiar nu am…chiar nu pot face..nimic..Nu sta in puterile mele.
Ah.si dupa ce credem cu tarie in destin..se intampla sa se petreaca ceva cu adevarat oribil..si..zbang!..nimic nu mai e la fel..Atunci sunt o multitudine de sentimente care te incearca..atunci e infernul.Teama.Furie.Disperare.Speranta.Esec..Dupa secundele in care capul iti este invadat de diferite scenarii,intervine furia..Este ceva de genul’cine m-a pus sa cred in asemenea aberatii?totul se intampla din cauza lui.(a destinului)’.De ce dam vina pe el?.Pentru ca nimeni altcineva nu a incercat sa ne ajute..asa ca tot el este de vina..Aberatii!!.
Prin furie reusim sa ne secam de puteri..si de orice sentiment care ar mai fi ramas in urma..Aici intervine disperarea..care este tot un fel de teama.Si in sfarsit rasare samanta plantata cu mult timp in urma...rasare speranta..dar..(este si un dar)nu este suficient de puternica..si se usuca..incet..Deci de la teama la esec..este un singur pas..Ce s-ar fi intamplat daca am fi crezut de la bun inceput ca totul va reveni la normal?ca oricat de rau pare prezentul..poate fi si mai rau?Ei bine..nimic rau nu s-ar fi intamplat..
Am fi reusit sa trecem cu brio peste asta..si sa ne dam seama ca destinul..sau divinitatea ne ajuta sa ne simtim..impliniti..