De parca nu ar fi fost de ajuns ca il simt ziua..ii simt caldura cand e langa mine..ii aud vocea si tresar..ii simt respiratia..si raman pentru o secunda ca o statuie..
De parca asta nu ar fi fost de ajuns.am ajuns sa il visez noaptea..si am acelasi cosmar…Pe el.plecand…inca o data mi se taie respiratia..pentru o secunda nu imi mai simt trupul..simt doar durere si panica..intr-un fel si furie..pentru ca nu l-am oprit la timp..pentru ca nu am fost acolo..cu el.
Ziua,mintea mea e plina de EL...noaptea e doar..el..singura diferenta e ca ziua il simt langa mine..iar noaptea pare o entitate..il vad in ceata dar stiu ca e acolo..ii simt parfumul..ii aud vocea..imi rasuna in minte fiecare cuvant..si mi se intiparesc pentru totdeauna..undeva in suflet.
In seara aceea adormisem mai linistita decat de obicei..probabil din prisma faptului ca dezamagirea era mai accentuata decat de obicei…si m-am trezit la 3..fata imi era inundata de lacrimi reci si triste…de ce oare?..ah da..nu il mai visasem..nu mai era acolo..in memorie imi ramasese doar umbra lui..mai ramasesera doar amintiri din visele trecute..Debusolata si inca plangand, imi iau Mp4-ul si pun o melodie specifica ..da..una trista…Reusesc sa adorm dupa doua ore de plans..dar exact cand mintea era libera..si inima nu ii mai cauta amintirea,atunci realizez ca a plecat..a plecat pentru totdeauna. Si nu se va mai intoarce..
In acel moment incep sa plang in hohote..si spun doar’adio.regret nespus ca nu ai mai ramas.te iubesc’...Apuc sa pun o melodie pe repeat..si reusesc sa ma calmez exact cand spunea’ Goodbye, my hopeless dream.’…
A doua zi nu mai eram om…am avut insa timp sa-I spun unei prietene ca mi s-a spulberat inca un vis…si lesin…de durere…pentru ca mi-am amintit de el..din nou..
Fiecare loc imi amintea de el,fiecare loc era patat cu amintirea lui..el..sau EL..era centrul universului meu…
Publicat de
Livia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu